În anul 1922 credincioşii ortodocşi din cartierul Fântânele al oraşului Paşcani şi din anul 1923 cei din cartierul Gara Paşcani au fost frământaţi de năzuinţa de a-şi construi biserici separate, cea existentă în cartierul Vatra (Sf. Voievozi) fiind neîncăpătoare. În acest sens, în anul 1928 Gheorghe Ghe. Spătaru donează un teren de 17 prăjuni (0,3060 Ha) pentru ridicarea unei biserici în Fântânele care a menţinut vie această dorinţă şi a canalizat toate străduinţele pentru realizarea acestui ţel (Testament nr. 1731 din 22 iunie 1925).
În adunarea locuitorilor din Fântânele în ziua de 14 martie 1933 la Şcoală, s-a format la propunerea lui Neculai Dumitru un comitet alcătuit din 16 membri pentru a strânge fondurile necesare începerii construcţiei.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Nicodim, în baza Ordinului nr. 5388, aprobă constituirea acestui comitet în vederea strângerii fondurilor necesare construirii bisericii. Prin străduinţa preoţilor parohi care au trecut prin zona Fântânele începând cu preotul Petru Pantelimon şi Ioan Podaru din anul 1937, continuând cu preotul Pantelimon (fratele preotului de la Sf. Voievozi) s-a continuat din 1945 în timpul parohiatului său lucrările la construirea bisericii întocmîndu-se din nou planul construcţiei bisericii. S-a continuat apoi această acţiune sub îndrumarea preotului Gheorghe Titu, iar din 1949 preotul Onoriu Săndulescu cu ajutorul material şi financiar al enoriaşilor, cât şi al Mitropoliei din Iaşi, a continuat munca predecesorilor săi.
În anul 1954, în urma demolării Schitului Valea Seacă, Fundaţia soţilor Maria şi Gheorghe Bucan mare parte din materialele rămase au fost donate bisericii aflate în construcţie de către aceştia. Ca punct final al acestei construcţii este consfinţit în Ordinul nr. 4365 din 1954 ca această construcţie să fie dată cultului începând cu data de 13 noiembrie 1955. „La această dată Părintele nostru Sf. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului s-a oficiat slujba de sfinţire a acestei biserici de mult Regretatul Mitropolit al Moldovei, Înalt Prea Sfinţitul Sebastian Rusan”
De atunci, în anii 70 (1970 – 1973) s-a reconstruit Casa praznicară, apoi în perioada 1973 – 1975 s-a împrejmuit curtea bisericii, latura dispre stradă cu grilaj de fier montat pe un soclu din bolovani de râu de la Pipirig şi din beton, iar părţile laterale din plăci prefabricate din beton armat, aceasta fiind îndrumată de către vrednicul spre pomenire preotul Sburlea Vasile, trecut la cele Sfinte în anul 1984.
Sub păstorirea şi gospodărirea parohiei de căre preotul Neculai Ancuţa, s-a racordat biserica şi casa parohială la alimentare separată cu gaz metan, cât şi alte îmbunătăţiri notabile.
Din anul venirii în Parohia Sf. Gheorghe a preotului Dumitru Cristea faţa bisericii s-a schimbat foarte mult, atât duhovniceşte, cât şi administrativ, începând cu importante lucrări de amenajări interioare, continuând cu construirea unei superbe catapetesme, străjuită de două rânduri de strane din stejar sculptate la Neamţ şi terminând cu renovarea picturii în frescă murală, cât şi înlocuirea icoanelor vechii catapetesme cu altele noi, toate acestea au schimbat mult imaginea bisericii noastre.
Harul şi mâna de gospodar, talenul organizatoric şi filantropic al preotului Dumitru Cristea s-a concretizat apoi în amenajarea şi împrejmuirea cu gard a unui parc cu denumirea Sf. Maria, construirea unei troiţe în cinstea Mitropolitului Visarion Puiu, concitadin de-al nostru, cât şi renovarea casei parohiale de pe strada Tăbăcăriei.
Opera misionar – filantropică a preotului Cristea Dumitru şi munca neobosită în a ajuta pe cei sărmani a continuat prin înfiinţarea Asociaţiei filanropice „Mila Creşină”, care prin străduinţa enoriaşilor, a comitetului parohial şi a diverşi oameni de bine şi societăţi prin sponsorizări au asigurat hrana în fiecare sâmbătă pentru 247 persoane până în 200 şi pentru 100 persoane începând cu 2007.
De asemenea s-au construit şi renovat case cu familii numeroase şi nevoiaşe, au fost acordaţi bani pentru achitarea facturilor la utilităţi (curent electric, gaz natural, apă), s-au achitat intervenţii chirurgicale peste hotare şi reţete medicale.
S-a reamenajat şi utilat casa praznicară şi construirea unei capele mortuare consform noilor reglemenări şi cerinţe ale avizelor de mediu şi sănătate.
Cu ajutorul noului preot venit, în persoana lui Cristinel Hărmănescu, Duhul Sfânt, munca pastorală, filantropică şi orgnizatorică lucrează temeinic în păstrarea şi buna administrare a parohiei de către cei doi slujitori ai bisericii.
O adevărată oază de linişte sufletească, un „liman lin şi neînviforat”, un ajutor material, un cuvânt, un sfat bun, o acţiune pentru tineret prin A.T.O.R. (Asociaţia Tineretului Ortodox Român) se poate găsi oricând în Fânânele la minunata bisericuţă dintre brazi şi la cei doi slujitori ai ei.
